VINDECAREA DE VORBIREA DE RĂU

Posted: 02/03/2011 in Vitamine pentru suflet

VINDECAREA DE VORBIREA DE RAU      –  predicată de John Wesley

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. (Matei 18:15-17)

1.”NU VORBI de rău pe nimeni,” spune marele apostol: o poruncă la fel de clară ca „Sa nu ucizi!” Dar cine, chiar şi printre creştini, ia în considerare această poruncă? Da, cât de puţini sunt cei ce măcar o înţeleg!

Ce este vorbirea de rău? Nu este după cum presupun unii, acelasi lucru cu minciuna sau calomnia. Chiar dacă ce spune un om poate fi adevărat, totuşi faptul cum o spune poate fi vorbire de rău. Căci vorbirea de rău nu este nici mai mult nici mai puţin decât faptul că vorbeşti rău despre o persoană absentă, rezultă ceva rău, care a fost într-adevăr făcut sau spus de către cineva care nu este prezent.

Să zicem, că văzând un om beat, sau auzindu-l blestemând sau înjurând, eu spun aceasta când el nu este de faţă cu mine; aceasta este vorbire de rău. În limba noastră (engleză), ea de asemenea este numită cu un nume extrem de potrivit – BACKBITING (traducere ad literam: muscare de spate, explicata in dicţionar ca atacarea caracterului sau reputaţiei unei persoane care nu este prezentă). Nu există nici vreo diferenţă substanţială între acest termen şi ceea ce noi de obicei numim TALEBEARING (traducere din dicţionar: purtare de vorbe, răspândire de bârfă, secrete care pot provoca necaz sau prejudicii, pălăvrăgeală). Dacă povestea s-ar transmite într-o maniera calmă delicată, (poate cu expresii de bunăvoinţă către persoana respectivă şi de speranţă, că lucrurile pot să nu fie chiar atât de rele,) atunci noi o numim WHISPERING (traducere din dicţionar răspândire de zvonuri, bârfă, şuşoteală).

Dar în orice manieră este făcută, lucrul este acelaşi; acelaşi în substanţă, chiar dacă nu este în circumstanţă. Oricum este vorbire de rău; oricum această poruncă „Nu vorbi rău de nimeni” este călcată în picioare, dacă noi relatam altuia greşeala, vina, defectul unei alte a treia persoane, când aceasta nu este prezentă să răspundă pentru ea însăşi.

2. Şi cât de extrem de obisnuit este acest păcat, printre oamenii de toate rangurile şi clasele sociale! Cum mai cad ne încetat în acest păcat cei de sus şi cei de jos, cei bogaţi şi cei săraci, cei înţelepţi şi cei prosti, cei învaţaţi şi cei făra carte! Persoane, care diferă una de alta în toate celelalte lucruri, cu toate acestea sunt de acord în această privinţă. Cât de puţini sunt cei care pot mărturisi înaintea lui Dumnezeu, „eu sunt curat în această problemă: mi-am pus totdeauna o strajă la gura mea şi am ţinut închisă uşa buzelor mele”.

Ce conversatie – oricât de lungă ar fi ea – auzi, din care vorbirea de rău să nu fie un ingredient? Si aceasta se întâmplă chiar printre oamenii care în general, au frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor, şi cu adevărat doresc să aibă o conştiinţă liberă de păcat faţă de Dumnezeu şi faţă de om.

3. Şi chiar însăşi obişnuinţa acestui păcat face ca el să fie dificil de evitat. Deoarece noi suntem înconjuraţi cu el din toate părţile, dacă nu suntem profund sensibili la pericol şi nu veghem mereu împotriva lui, suntem predispuşi să fim duşi de torent. În acest moment întreaga omenire este, ca să zicem aşa, într-o conspiraţie împotriva noastră. Şi exemplul lor se strecoară pe neobservate în viaţa noastră şi noi nici nu ştim cum s-a întâmplat, aşa încât alunecăm imperceptibil în imitarea lor. Pe lângă toate acestea, el este recomandat din lăuntru ca şi din afară. Nu prea există în mintea omului o stare de spirit rea, care să nu poată fi din când în când gratificată de ea, şi în consecinţă să ne încline spre ea. Ne este satisfăcută mândria noastra, când relatăm acele cusururi ale altora despre care noi credem că nu suntem vinovaţi. Mânia, resentimentul, şi toate stările de spirit urâte sunt răsfăţate prin vorbirea împotriva celora de care noi suntem nemulţumiţi. Şi în multe cazuri, prin istorisirea păcatelor lor, oamenii fac pe plac propriilor dorinţe dăunătoare şi nesăbuite.

4. Vorbirea de rău este dificil să fie evitată, deoarece ne atacă frecvent în mod deghizat. Noi vorbim astfel, dintr-o nobila, generoasă,sfântă indignare „împotriva acestor creaturi josnice”! Noi comitem un păcat prin simplă ură a păcatului! Il slujim pe diavol din râvna pentru Dumnezeu. În scopul de ai pedepsi pe cei răi, suntem cuprinşi de această răutate. „La fel se întâmplă şi cu patimile, caci ne autojustificăm lucrurile în toate” si, sub valul sfinţeniei, punem fraudulos pacatul asupra noastră.

5. Dar nu există nici-o cale de a evita această capcană? Domnul nostru binecuvântat a arătat o cale simplă pentru ucenicii Săi, în pasajul citat mai sus. Nimeni care umblă precaut şi ferm pe această cale, nu va cădea vreodată în vorbirea de rău. Această regulă este, fie o măsură preventiva infailibilă fie un remediu sigur al acestui păcat.

va urma…

Comentarii
  1. Pascariu Relu spune:

    oamenii bunii au prioritate oriune ar fi eii… iar cei care nu inteleg corect viata ,si sunt ne multumitori isi incep activitatea lor …adica ‘ meseria …inschimb cel mai frumos este sa te cunoasca oamenii ca esti cu adevarat un copil al lui Dumnezeu …si atunci vor intelege ca esti o copie clara dupa modelul celui care te-a facut…….aici este vorba despre respect si educatie spirituala …asta e parerea mea despre oamenii care intre in vorbire de rau sau barfa ..cu siguranta ei nu sunt placuti lui Dumnezeu…ei sunt disciplinati adica pedepsiti pentru aceste lucruri…
    Daca vrei sa fii cu adevarat prieten cu Dumnezeu si cu oanemii….incearca sa sespectii invataturile biblice…ex. matei 5 : 8 .. ferice de cei cu inima curata caci ei vor vedea pe Dumnezeu… incearca si tu sa-l descoperi pe Dumnezeu …Dumnezeu comunica cu toti oamenii deci si cu tine…

  2. Anastasia spune:

    Acest pacat a devenit atat de banal, incit nici nu observam ca atunci cind „birfim” , „vorbim de rau ” pe fratii nostri, ne pare ceva obisnuit si normal…Doamne, da-ne putere si intelepciune ca sa ne vindecam de acest pacat…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s