Răstignirea Domnului Isus – soluția rezolvării conflictelor umane.

Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. În urma lui Isus mergea o mare mulțime de norod și femei, cari se boceau, își băteau pieptul, și se tânguiau după El.

Isus S-a întors spre ele, și a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine; ci plângeți-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri.Căci iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele cari n-au născut, și de țâțele cari n-au alăptat!”

Atunci vor începe să zică munților: „Cădeți peste noi!” și dealurilor: „Acoperiți-ne!” Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?” Împreună cu El duceau și pe doi făcători de rele, cari trebuiau omorâți împreună cu Isus. Când au ajuns la locul, numit „Căpățâna”, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.” Norodul stătea acolo și privea. Fruntașii își băteau joc de Isus, și ziceau: ,,Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuși, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” Ostașii de asemenea își băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oțet, și-I ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul Iudeilor, mântuiește-Te pe Tine însuți!” Deasupra Lui era scris cu slove grecești, latinești și evreești: „Acesta este Împăratul Iudeilor.” Unul din tâlharii răstigniți Îl batjocorea, și zicea: ,,Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine însuți, și mântuiește-ne și pe noi!” Dar celălalt l-a înfruntat, și i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești supt aceeași osândă? Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n-a făcut nici un rău.” Și a zis lui Isus: „Doamne, adu-ți aminte de mine, când vei veni în Împărăția Ta!” Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.

Istoria omenirii este plină de evenimente tragice și atrocități. Răspunsul la acestea, este o strângere nedumerită din umeri și o clătinare amară din cap. Cei mai mulți dintre noi se întreabă: de ce două războaie mondiale într-un singur secol? De ce un holocaust? Un 11 Septembrie; 4 martie; 7 iulie și alte manifestări ale unei uri inexplicabile, pe care o descoperim în omul recent.

Afirmațiile aduse de antropologii și sociologii umaniști post-moderni susțin că omul este bun; doar mediul e rău. Dar tocmai, ideea cu omul bun și mediul rău, ridică multe semne de întrebare, deoarece este clar că din natura umană vin toate inițiativele păcătoase. Singura sursă care ne aduce răspunsul este Sfânta Scriptură. Biblia spune că omul este păcătos și păcatul este problema majoră a fiecărui individ. Prin urmare, și soluția de care avem nevoie are de a face cu păcatul care își are reședința în natura umana. Cum putem aborda problema? și Unde să mergem pentru a găsi soluții? Răspunsul fără echivoc este: doar, Sfânta Scriptură ne poate da soluția!

Dragii mei, deși s-ar putea să vă pară prea simplu, doresc să vă spun că răspunsul îl avem deja, îl avem în evenimentul petrecut la Golgota, acum aproape 2000 de ani. Eveniment care continuă să ne șocheze prin caracterul cruzimii sale și a sălbăticii umane. Răstignirea Domnul Isus Christos este soluția pentru rezolvarea tuturor conflictelor umane.

Fiind în Sărbătorile Sfintelor Paște, perioadă de timp în care ne amintim în mod deosebit de cel mai tragic și semnificativ eveniment care a avut loc în istoria omenirii, adică evenimentul Răstignirii Domnului Isus Christos, doresc să vă chem la o meditație profundă asupra acestui eveniment. Deoarece, numai înțelegând semnificația răstignirii Sale ajungem în posesia răspunsului la întrebarea: De ce neprihăniții suferă? De altfel, și care este rostul Suferinței? Așa cum am mai spus, la această întrebare, ne răspunde Sfânta Scriptură. În Epistola Sfântului Apostol Pavel către Galateni capitolul 3:13 este scris: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se blestem pentru noi, – fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn.” În acest pasaj al Sfintelor Scripturi precum și în multe altele se confirmă scopul răstignirii Domnului Isus Christos. De altfel, așa cum afirmă profetul Isaia în capitolul 53 cu versetul 5, „Dar El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea, a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.”

Haideți să urmărim în continuare pas cu pas semnificația răstignirii Domnului Isus.

Răstignirea: Dar, Pentru a înțelege mai bine semnificația răstignirii Domnului Isus este important să ne abatem puțin pentru a înțelege ce fel de pedeapsă era răstignirea, cui trebuia aplicată și care era procesul acestui act barbar și crud.

Istoria omenirii cunoaște mai multe metode de torturi și pedepse cum ar fi: decapitarea, strangularea, moartea prin înec, electrocutarea, aruncare cu pietre și altele. Dar, nici una dintre ele nu se poate ridica la mărimea durerii și coborî la abisul degradării la care a se ridică și coboară pedeapsa cu moartea prin actul răstignirii. Istoricii remarcă faptul că și omorârea cu pietre, practicată în mare parte de evrei, era o moarte groaznică, dar în comparație cu crucificarea, omorârea cu pietre era un act al milei.

Pedeapsa cu răstignirea a început să fie practicată de fenicieni, și apoi preluată de Darius împotriva babilonienilor încă în sec. al 6 î. d. Hr. Actul crucificării în sine era un act de umilire și tortură greu de imaginat și încă mai dificil de descris. Istoricii spun că diferite popoare cum ar fi fenicienii, mezii, persanii și mai târziu  romanii au practicat crucificarea sub diferite procese și chiar ritualuri.

Darius de exemplu practica crucificarea prin tragerea în țeapă, moarte foarte crudă dar mai rapidă decât cea practicată de Romani. În lupta sa împotriva babilonienilor, Darius a tras în țeapă în jur de 3000 de babilonieni. Răstignirea la romani era un act aparte, aplicat sclavilor rebeli și vrăjmașilor înverșunați ai Romei, și doar în foarte rare cazuri romanii au crucificat cetățeni romani.

Moartea prin crucificare la romani începea cu o biciuire soră cu moartea și apoi urma un proces lent al durerii, care uneori dura până la o săptămână ori mai mult. Adesea cei răstigniți de romani erau expuși fiarelor sălbatice și păsărilor răpitoare, care le ciuguleau ochii, creierul și carnea care trecea treptat în putrefacție. Condamnații murau în chinuri de nedescris în blestem și batjocură.

În mod direct, evreii nu practicau acest gen de moarte, ci doar ceva asemănător, adică spânzurarea, totuși ei au insistat ca Domnul Isus să fie pedepsit în modul cel mai degradant, împlinind astfel, litera legii iudaice, precum că cel atârnat pe lemn este blestemat. Dar Domnul Isus a acceptat să fie blestem în locul nostru, luând blestemul morții și al iadului de pe noi. Prin urmare:

I.                    Răstignirea Domnului Isus este mai întâi împlinirea unui act profetic, Gen. 3:15.

1)      Dumnezeu însuși face pentru prima dată această proorocie, în cartea Genesa 3:15 „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.” Răstignirea a fost zdrobirea Șarpelui vechi adică satan.

2)      În cartea profetului Isaia scrisă aproximativ cu  740 de ani înainte de aceste evenimente, profetul Isaia descrie cu dea măruntul suferințele Mântuitorului în capitolul 53, care servesc ca proorocii fundamentale pentru a dovedi semnificația răscumpărătoare a răstignirii Domnului Isus.

–          În versetul 33 se împlinește proorocia scrisă în versetul 12 din Isaia 53 „…a fost pus în numărul celor fărădelege. „Când au ajuns la locul numit „Căpățâna”, l-au răstignit acolo pe El și pe făcătorii de rele; unul la dreapta și altul la stânga.”

–          Iar în versetul 34 se împlinește o altă proorocie scrisă în același pasaj: „… pentru că a purtat păcatele multora și S-a rugat pentru cei vinovați.” După a fost răstignit între cei doi tălhari, Isus s-a rugat, împlinind proorocia de mai sus cu rugăciunea: „Tată iartă-i căci nu știu ce fac!”

3)      Citând textul din Deuteronom 21:23, Sfântul Apostol Pavel explică că El s-a făcut blestem pentru noi, purtând păcatele noastre pe lemn.

Acestea sunt doar câteva din textele profetice, care s-au împlinit întocmai cum fusese profețit, răstignirea a fost actul planificat de Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre. Astăzi noi trebuie să venim cu recunoștință mărturisindu-ne păcatele noastre înaintea lui Dumnezeu, având deplină încredere că răstignirea Domnului Isus a fost jertfa noastră de înlocuire pe crucea de la Golgota.

În al 2 –lea rând:

II.                  Răstignirea Domnului Isus Christos este evenimentul iluminării sufletului împovărat de păcate

Urmărind scena dezgustătoare, care se focalizase în jurul Domnului Isus, scenă teribilă și insuportabilă, într-un moment propice, unul dintre făcătorii de rele, răstignit împreună cu Domnului Isus, după ce s-a săturat să blameze sistemul roman și executorii legii, și-a întors fața spre Isus și cu gura plină de batjocuri a strigat: „Nu ești tu Hristosul? Mântuiește-te pe Tine însuți și mântuiește-ne și pe noi!” Astăzi, noi zicem: ce nerușinare? Dar, gândindu-ne la toate acestea ne vine atât de greu să ne imaginăm, cât barbarism există în natura umană? Aceasta confirmă încă o dată în plus că omul nici pe departe nu e bun. Omul este o ființă păcătoasă și așa cum iubea să spună preafericitul Augustin, omul este păcătos și are o tendință nestăvilită de a păcătui.

Este important să mai observăm că cohorta din preajma Domnului Isus, se uitau la El prin prisma propriilor lor idealuri: ucenicii de exemplu și cei ce l-au urmat din Galileea Îl vedeau ca pe o victimă a unui ideal înfrânt, preoții ca pe un impostor religios ce plătește pentru ereziile sale, ostașii Îl priveau ca pe un infractor al sistemului roman iar tălharii ca pe un rău mai mare decât ei.

În realitate Domnul Isus era întruchiparea perfecțiunii iar pe fața lui glorioasă era tras un voal pătat de sânge ce reprezenta păcatele și fărădelegile noastre.

Aspectul cel mai important care se desprinde din această scenă de oroare, este iluminarea unuia dintre hoții de pe cruce. Dacăpentru ceilalți răstignirea Domnul Isus era o pedeapsă pentru inculpă, pentru el, răstignirea este un element al iluminării sufletului împovărat. În învălmășeală aceasta inima lui este traversată de o iluminare divină. Pentru un moment, cadre reale din filmul vieții sale i-au intersectat privirea, el se uită în jur la mulțimea întărâtată, la ostășii romani ce-și supravegheau victimele, la trecutul său, apoi ochii lui s-au oprit la inscripția de deasupra capului Domnului Isus scrisă în grecește, latinește și evreiește: Isus din Nazaret, Regele Iudeilor. Mai târziu fu străpuns de comportamentul deosebit al colegului său de pe cealaltă cruce, adică a hoțului batjocoritor și o lumină ne mai văzută până atunci îi lumină privirea. Și-n acest moment revelator, își confruntă colegul întorcându-se cu pocăință la Domnul Isus. Ce momente de glorie, pentru prima dată în viață, hoțului îi pare rău de tot ce făcuse; pentru prima dată apar cuvinte de părere de rău pe buzele unui batjocoritor; și pentru prima dată în viață hoțul cere iertare de la Dumnezeu pentru răul pe care l-a făcut. „Doamne adu-ți aminte de Mine, când vei veni în împărăția Ta!”

Scena dramei hoțului pocăit, ne lasă fără cuvinte, Pentru el, Răstignirea Domnului Isus este iluminarea și descătușarea sufletului împovărat!

În al 3-lea rând:

III.                Răstignirea Domnului Isus este evenimentul hotărârii destinelor umane

Iluminarea tălharului și întoarcerea acestuia, schimbă brusc notele dramei de la Calvar. Răstignirea nu mai este o scenă sumbră, deoarece ea deschide o poartă pentru un nou destin. După iluminare și pocăința, rostită prin cea mai scurtă rugăciune spusă vreo dată, tălharului transformat i se deschide o ușă spre paradis. Nu există fericire mai mare ce poate fi experimentată de omul păcătos, decât momentul trăit de tălharul întors la Dumnezeu: care în momentul în care începuse să simtă văpăile iadului, ce urmau să-l însoțească pe vecie, auzi duioasă și blânda voce: „Adevărat îți spun, că astăzi vei fi cu mine în rai”

Din acest moment, Răstignirea Domnului Isus devine locul și evenimentul care hotărăște destinele celor ce se pocăiesc și-și pun încrederea în Dumnezeu, acceptând-l pe Isus ca Domn și Mântuitor.

Pentru tălharul mântuit, răstignirea Domnului Isus nu numai ca i-a adus lumină, ci i-a și hărăzit un nou destin.

Dragul meu prieten, care este semnificația Răstignirii Domnului Isus pentru tine? Ai fost și tu iluminat prin jertfa lui adusă pentru cei păcătoși, ori ești încă în tabăra, celorlalți? care-l priveau ca pe un impostor, pe un infractor ori chiar ca pe un tălhar?

Nu uita că: răstignirea Domnului Isus are o semnificație specifică:

1)          Răstignirea Domnului Isus este mai întâi împlinirea unui act profetic, rostit de Dumnezeu însuși

2)          – este evenimentul iluminării sufletului împovărat de păcate

3)          – și este în același timp, evenimentul hotărârii destinelor umane

Răstignirea pe cruce a fost și rămâne una dintre cele mai crude pedepse pe care a experimentat-o ființa umana. Dar, din obiect al torturii, groazei și blestemului, crucea a devenit simbolul mântuirii de păcate, după ce pe cruce  a fost răstignit Regele Regilor, Domnul Domnilor, Isus Christos Mântuitorul nostru. Prin răstignirea Domnului Isus pe cruce, acest obiect al torturii, pricină de poticnire pentru evrei și act al nebuniei pentru greci și barbari, s-a transformat într-un simbol dătător de viață, pentru toți aceia care se apropie de Dumnezeu cu credință în Domnul Isus Christos.

Dragul meu ascultător, răstignirea Domnului Isus Christos  pe cruce a avut loc pentru mine și pentru tine. Astăzi când ai înțeles semnificația răstignirii Domnului Isus, pleacă-ți genunchii acolo unde ești și rostește din inimă următoarea rugăciune: Doamne Isus îți mulțumesc pentru ca ai murit în locul meu. Mulțumesc pentru suferințele groaznice pe care le-ai răbdat pe cruce pentru mine. Astăzi îți deschid inima mea și te accept ca Domn și Mântuitor. Intră în viața mea, prea controlul asupra ei și trăiește în mine prin viața pe care ti-o dăruiesc și care de astăzi Îți aparține. Amin!

de Dr. Malancea Mihai